Scris de Dr. Corina ZUGRAVU
(fragmente)
Vitamina
D si imunomodularea
Vitamina
D intervine in imunitatea innascuta si capatata, prin intermediul receptorilor
VDR, care sunt factori de transcriptie
nucleari. Acestia sunt prezenti in nucleii majoritatii celulelor imune, cum ar
fi monocitele, macrofagele activate, celulele dendritice, celulele NK (natural
killer), limfocitele T si B. In consecinta, activarea receptorilor VDR
declanseaza efecte antiproliferative, de stimulare a diferentierii si de
imunomodulare (efecte de booster imunitar si imunosupresive). De exemplu,
actionarea receptorilor VDR din limfocitele T determina supresia activarii
acestora si inductia celulelor T supresoare, ca si efecte pe modelele de
secretie a citokinelor. Liganzii VDR afecteaza si maturarea, diferentierea si
migrarea celulelor dendritice(CD) si inhiba activarea CD-dependenta a
limfocitelor T, efectul global fiind unul de imunodepresie.
Aceeasi
liganzi cresc activitatea celulelor natural killer si stimuleaza activitatea
fagocitara a macrofagelor. Calcitriolul stimuleaza productia de
cathelicidina(LL37), un peptid antimicrobian produs de macrofage ca raspuns la
stimuli bacterieni, virali si fungici. Consecutiv, deficienta de vitamina
creste riscul de infectii, indeosebi respiratorii (gripa, TB). De altfel, toti
pediatrii stiu ca un copil rahitic are o sensibilitate crescuta la infectii si
o diminuare globala a imunitatii. Un studiu efectuat in 1997 in Etiopia, pe
copii rahitici, a aratat ca riscul de pneumonie este de 13 ori mai mare la
acest grup, decat la grupuri de copii non-rahitici.
De
asemenea, un studiu englez efectuat recent arata ca, la persoanele sanatoase
care vin in contact cu pacienti tuberculosi, o singura doza orala de vitamina D
creste imunitatea impotriva BK . Studiul confirma tratamente empirice din epoca
anterioara antibioticelor, in care vitamina D era folosita si in tratamentul
TB. Este indicata si o alta directie de urmarit – eficacitatea suplimentelor de
vitamina D in eventuala prevenire a reactivarii infectiilor tuberculoase
latente.
Asadar,
liganzii VDR, inclusiv suplimentele de calcitriol, isi pot gasi aplicatii
terapeutice in afectiuni inflamatorii articulare(artirta psoriazica,
reumatoida), in afectiuni deramtologice (psoriazis), osteoporoza, cancere, boli
autoimune (LED, diabet de tip 1, scleroza multipla), ca si in prevenirea
rejectului de transplant. Studii efectuate recent la Universitatea din
Wisconsin au sugerat ca vitamina D protejeaza si fata de degenerescenta
maculara. S-a folosit baza de date a National Health and Nutrition Examination
Survey (1988-1994) pentru a urmari asocierea dintre nivelul de calcitriol,
patternurile nutritionale (consum de lapte, peste) si prevalenta
degenerescentei. Explicatia rolului protector al calcitriolului pare a fi
actiunea sa antiinflamatoare.
Vitamina
D in profilaxia afectiunilor cardio-vasculare si metabolice
Analiza
celui de-al treilea studiu NHANES (National Health and Nutrition Examination
Survey) a indicat ca adultii cu niveluri serice reduse de vitamina D prezinta
mai frecvent hipertrigliceridemie, diabet, obezitate si tensiune arteriala
crescuta, in comparatie cu cei cu niveluri ridicate. Nivelurile cele mai
coborate au fost gasite la femei, la varstnici si la minoritatile etnice, iar
peste jumatate din toate persoanele implicate in studiu au avut o saturatie
insuficienta a organismului cu vitamina D, chiar dupa standardele curente.
Oricum, si studiile experimentale au aratat legatura vitaminei D cu diabetul de
tip 2 si cu HTA (prin interventia in sistemul renina-angiotensina). Un aspect
nou este cel al conexiunii obezitatii cu nivelurile reduse de vitamina D in
organism.
Explicatiile
indirecte ale acestei asocieri ar putea fi ca la persoanele cu mult tesut
adipos, vitamina D este mai degraba stocata, decat circulanta, sau faptul ca
obezii sunt mai putin activi si petrec mai putin timp in exterior, expusi
radiatiilor solare. Vitamina D are rol insa si in cresterile celulare, ea
intervenind, se pare, in orientarea acestora spre o diferentiere ca celula
adipoasa sau ca celula musculara. Sunt in curs studii pe celule stem adulte si
se spera ca ele vor aduce mai multa lumina in datele existente pana acum. In
mai 2007, un studiu randomizat dublu orb vine sa confirme rezultatele NHANES si
indica efectul suplimentelor de vitamina D de reducere a sporului ponderal la
femeile aflate in postmenopauza.
Intr-un
alt studiu, deficienta de vitamina D a crescut rezistenta la insulina, a scazut
productia de insulina si a fost asociata cu sindromul metabolic. (Chiu, 2004)
Si evaluarea datelor de la Nurses’ Health Study (83.779 de femei investigate) a
oferit date interesante.
Daca
aportul total de vitamina D nu a fost asociat in mod semnificativ cu aparitia
diabetului de tip 2, cel mai scazut risc de diabet a fost la femeile cu aportul
cel mai ridicat de calciu si vitamina D. Mecansimele sunt inca in investigatie.
Rezistenta la insulina si malfunctia celulelor beta pancreatice au fost deja
legate de carenta de vitamina D. Este clar ca vitamina D intervine in reglarea
functiilor celulelor beta, mai ales ca aceste celule au VDR, iar in absenta
experimentala a receptorilor, capacitatea de secretie insulinica este
modificata. Mai mult, studii recente sugereaza ca suplimentarea cu vitamina D
la copii, reduce si riscul de diabet de tip 1, iar cresterea aportului de
vitamina D in timpul sarcinii reduce riscul de aparitie a autoanticorpilor
anticelula beta la produsul de conceptie. Intr-un studiu finlandez, copiii cu
deficit de vitamina D au prezentat o crestere a riscului de a face diabet de
200%.
Vitamina
D si alte afectiuni
Se pare
ca exista o legatura intre deficienta din vitamina D si alergiile respiratorii
– cu cat nivelul vitaminei este mai redus in organism, cu atat rata
manifestarilor anafilactice este mai mare. De asemenea, un aport ridicat de
vitamina D in timpul sarcinii reduce riscul de wheezing la copilul mic.
Carenta
de calcitriol a fost legata si de cresterea incidentei schizofreniei si a
depresiilor. Un nivel optim de vitamina D in utero si in copilarie asigura
activitatea transcriptionala a VDR in creier si este importanta atat pentru
dezvoltarea acestuia, cat si pentru mentenanta de perspectiva a functiilor
cerebrale.
Un
articol publicat in septembrie 2007 in Archives of Internal Medicine arata ca
dozele uzuale de suplimente de vitamina D sunt asociate cu o scadere a ratei
mortalitatii totale, conform unei metaanalize cantitative a 18 studii clinice
randomizate (57.311 participanti), care au urmarit mortalitatea indiferent de
cauze in conditiile administrarii suplimentelor de ergocalciferol sau
colecalciferol.
De
subliniat ca o suplimentare medie cu 540UI nu a determinat aparitia de efecte
adverse. Autorii studiului recomanda o atitudine proactiva de identificare,
prevenire si tratare a deficientei de vitamina D, care ar trebui sa fie parte a
asistentei medicale obisnuite.
Din
cele afirmate pana in prezent, se observa ca o vitamina bine-cunoscuta, cu
roluri bine determinate si aplicatii curente, isi reveleaza noi intrebuintari
in afectiuni cu mare prevalenta in lumea contempotana. Se pune clar problema
enormelor beneficii care s-ar putea obtine inclusiv din punct de vedere
financiar, daca prin simpla administrare a unor suplimente de vitamina D ar
putea fi evitata, sau macar ar putea fi intarziata instalarea unor adevarate
flageluri moderne, cum sunt diabetul, cancerul, obezitatea. In discutie, in
acest moment sunt dozele care trebuie administrate, eventuala crestere a
recomandarilor actuale, care par evident subevaluate si gasirea unor cai optime
prin care sa se evite hipovitaminoza. O doza de 500-800 UI pe zi la adult pare
a fi optimul, alaturi de o expunere judicioasa la soare. Aceasta inseamna 5-15
minute pe zi, (in functie de latitudine, ora si pigmentatie) a bratelor,
picioarelor si fetei, de 2-3 ori pe saptamana, primavara, vara si toamna, la
latitudini de peste 37o si tot timpul anului, la latitudini de sub 37o. De
asemenea, masurarea la examenul medical anual a 25- hidroxi-vitaminei D se
poate dovedi benefica.
Sef
Lucrari Dr. Corina ZUGRAVU
Medic
primar igiena alimentatiei si nutritie
Doctor
in medicina – Catedra de Igiena si Ecologie Medicala UMF Bururesti, ISPB