În trecut, se bazau pe terapia nutriţională
Înainte de descoperirea insulinei, controlul diabetului se baza pe terapia nutriţională. În 1550 î.H., înainte de a se cunoaşte că glucoza era implicată în diabetul zaharat, se prescriau diete bogate în carbohidraţi.
Mai târziu, în sec. VI, se credea că alimentele cu amidon consumate
zilnic erau cauza declanşării diabetului şi s-a pledat pentru o dietă
redusă în carbohidraţi ca mai târziu, în secolul XVII, să se întoarcă
recomandarea pentru dieta bogată în carbohidraţi considerându-se că
aceasta era metoda de a înlocui zahărul pierdut în urină.
Secolul XVIII
a adus cu el dieta bogată în proteine şi în grăsimi şi preocuparea
crescută pentru gustul acesteia. Noua abordare a fost continuată şi în secolul al XIX-lea. S-a recunoscut că, dacă dieta nu este tolerată, nu va fi urmată. În plus, tema nutriţiei primare a continuat să fie cea bogată în grăsimi, săracă în carbohidraţi şi în calorii.
În acelaşi timp, câteva persoane erau încă convinse că dieta necesară pentru diabetul zaharat rămânea cea care trebuia să înlocuiască pentru organism, zahărul eliminat în urină şi recomandau diete bogate în carbohidraţi (lapte, cartofi, orez sau ovăz).
După descoperirea insulinei (1921-1950), se schimbă desigur şi
atenţia nutriţiei. Insulina (1921) era văzută ca un miracol care
salvează vieţi. Dădea posibilitatea creşterii consumului de alimente şi
îmbunătăţea starea nutriţiei. Utiliarea insulinelor a crescut, acestea
au devenit mult mai purificate şi au avut acţiuni destul de standard.
Era clar că era nevoie de un aport alimentar consistent.
În 1935, E.P. Joslin scria: „În predarea pacientului diabetic despre
dieta sa, am pus accentul pe valorile carbohidraţilor şi l-am învăţat
câte ceva despre valorile pentru proteine şi grăsimi. Dacă un pacient va
înţelege valorile carbohidraţilor a 7 feluri de alimente şi va folosi
bunul simţ, el va face rareori greşeli mari”.
În prezentul şi viitorul practicii nutriţiei pentru diabetul zaharat, vedem o creştere a individualizării dietei pacientului.
Sursa: Handbook of diabetes medical nutrition therapy – Margaret A. Powers (RD.)
În prezent se discută mult pe tema dietei optime a diabetului. În 1994, ADA a recomandat consumul a 60-70% carbohidraţi din aportul caloric pe zi. Această recomandare este controversată de unii cercetători care spun că dieta ideală este totuşi cea de 40% carbohidraţi, în timp ce alţii susţin că nivelul ridicat de fibre şi o dietă de 75% carbohidraţi din caloriile zilnice aduc mai multe beneficii sănătăţii.