Conform
pozitiei actuale a stiintei medicale, diabetul de tipul I. este provocat de o
reactie autoimuna sau de un virus care ataca celulele beta producatoare de
insulina ale glandei pancreatice – adevarat sau fals?
Raspunsul: fals. Celulele beta producatoare de insulina nu sunt atacati
de nici un fel si nu exista NICI UN FEL de virus! Cand marim doza de zaharuri
cu acizi in alimentatia noastra, marim si necesarul de insulina, totodata marim
si presiunea care se exercita pe celulele beta producatoare de insulina. Acest
stres ridicat provoaca imbatranirea si distrugerea timpurie a celulelor beta.
Cand celulele se distrug sau incep sa se descompuna, atunci treaba leucocitelor
este sa curete organismul de resturile de celule. Aceasta asa numita reactie
auto-imuna inseamna ca: leucocitele curata gunoiul, adica celulele beta care se
descompun datorita modului de viata si alimentatiei acidulate.
In
prezent cercetatorii cred ca pentru reglarea diabetului este necesara insulina
– adevarat sau fals?
Raspunsul: Fals.
In anii 50 cercetatorii au inventat aceasta expresie de „dependent de insulina”
si au inteles prin aceasta ca musculatura si tesuturile adipoase au nevoie de
insulina pentru a absorbi glucoza. Cand colo glucoza oricum este absorbit in
celule – cu sau fara insulina. in fiecare membrana celulara sunt suficienti
transportatori de glucoza care garanteaza acea absorbtie de glucoza de care are
nevoie pentru respiratia celulelor – si FARA INSULINA !
Cercetarile
au demonstrat ca adipocitele sunt capabile de primirea glucozei fara insulina,
numai prin stimularea transportatorilor de glucoza.
Conform
pozitiei actuale a stiintei medicale, obezitatea este una dintre cauzele
diabetului si conduce la diabet zaharat de tipul II. – adevarat sau fals?
Raspunsul: fals. Supraponderabilitatea este rezultatul consumului in
cantitati mari a carbohidratilor complecsi si zaharurilor simpli sau mai bine
zis fermentatia acestor carbohidrati si zaharuri care conduc la acidificare.
Consumul
carbohidratilor complecsi si proteinelor animalice va duce la ingrasare, pentru
ca si acestea produc acizi care la randul lor distrug vilosii intestinali si
prin aceasta pregatesc terenul ca corpul sa fie incapabil sa se hraneasca
corespunzator si sa se formeze diabetul.
Organismul se
apara impotriva acizilor din sistemul intestinal sau a acizilor formati in
timpul procesului de metabolizare, prin depozitarea acestora in tesuturile
adipoase. Astfel surplusul de greutate nu inseamna altceva decat ca in organism
sunt prezenti acizii metabolici in cantitati prea mari si corpul incearca sa se
protejeze impotriva acestora prin separarea lor.
Conform
pozitiei actuale a stiintei medicale, stresul psihic sau fizic (miscari
solicitante ale corpului) pot initia cresteri la nivelul insulinei sau pot
elibera hormoni de adrenalina in organism care cauzeaza o scadere rapida a
nivelului de glicemie – adevarat sau fals ?
Raspunsul: Fals. Indiferent de efectul de stres, in faza de recuperare,
crestere nivelul de zahar in sange si nu scade. Cresterea nivelului de zahar in
sange, este datorita faptului ca in urma efortului fizic excesiv si / sau
stresului emotional, anumite celule se descompun si astfel elibereaza
continutul de zahar. Eu acest lucru o numesc efectul banana. Fiecare dintre noi
stim ca banana cu cat este mai coapta cu atat este mai dulce. Cauza este
simpla, celulele care formeaza banana se descompun in urma procesului de
coacere si elibereaza continutul de zahar. Din acest motiv se formeaza acele
pete inchise la culoare pe banana si prin urmare se maronizeaza (este
rezultatul ca se putrezesc, adica se transforma in acid). Cum la efortul fizic
sau presiunea emotionala celule umane incepe sa se descompuna si elibereaza
continutul lor de zahar, celulele beta producatoare de insulina intra in
functiune si elibereaza insulina ca nivelul glucozei in organism sa revina in
fagasul normal. Daca cineva este constant expus la stres fizic sau emotional,
atunci aceasta duce la un nivel mare de insulina, rezistenta la insulina sau la
sindrom metabolic, dupa care la aceasta se va putea dezvolta diabetul zaharat
sau chiar cancerul pancreatic.
Efectul dublu
al insulinei si adrenalinei este un factor important asupra insulinei, atunci
cand dorim sa intelegem diabetul zaharat de tipul I si II. Hiperinsulinemia
(nivel prea mare de insulina) este o reactie dubla a glucozei date pe hormonul
de adrenalina – prima data nivel scazut de glucoza dupa care deodata nivel
ridicat si rezistenta la insulina. Deci perceptia emotionale si senzoriala,
afecteaza organismul de sensibilitate la insulina sau rezistenta la insulina.
Sistemul limbic, dar mai ales hipocampul (creierul anterior) – care este
raspunzator pentru memorie, senzatia de siguranta, instinctul de supravietuire,
pofta si senzatia de foame sau pentru invatare – este plin cu receptoare de
insulina si aceasta este organul principal al controlului nivelului de glucoza
si insulina.
Conform
pozitiei actuale a stiintei medicale, metoda terapeutica obisnuita a
rezistentei la insulina sau a diabetului zaharat de tipul II. este injectia cu
insulina – adevarat sau fals?
Raspuns: Fals! Diabetul zaharat de tipul I si II. este simptomul
acidificarii care apare in urma stresului fizic sau emotional si care provocand
tulburari de echilibru in sistemul limbic impiedica procesul reglarii
insulinei. Celulele beta producatoare de insulina din pancreas ori elibereaza
prea putina insulina, cum se intampla in cazul diabetului zaharat de tipul I –
sau ocazional in cazul tipului II. avansat – sau receptorii de insulina isi
pierd sensibilitatea si in urma acesteia nivelul insulinei si a glucozei vor
creste in sange.
Pentru a
compensa rezistenta la insulina, pancreasul va produce si elibera in sange mai
multa insulina si incearca sa atinga aceasta eliberare prin inundarea
receptorilor de insulina. Pe cand aceasta strategie poate ajuta intr-o oarecare
masura la scaderea nivelului de glucoza in sange, dar va supraincarca
organismul de insulina care pe termen lung va agrava rezistenta la insulina si
diabetul zaharat.
Sensibilitatea
la insulina (care inseamna utilizarea eficienta a insulina) si rezistenta la
insulina (care inseamna utilizarea ineficienta a insulinei) reprezinta un fel
de dualitate dinamica, cu care toti trebuie sa ne confruntam de-a lungul
vietii. Viata noastra sanatoasa si lunga, depinde intr-o mare masura de cat de
bine se poate lupta cu stresul fizic si emotional, cu pastrarea echilibrului
alcalin – acidulat si cu reglarea eliberarii hormonilor (in special a
insulinei).
Din punctul
de vedere a pastrarii sanatatii, asigurarii vietii indelungate si intoarcerea
proceselor legate de imbatranire, consider importanti doi factori: nivelul pH
-ului si insulinei in sange.
Trebuie
imediat sa actionam si sa ne lasam de alimentele bogate in carbohidrati, ca de
ex. cartofii, cerealele, fructele dulci, legumele dulci si sucurile de fructe.
Bine inteles zaharul si carbohidratii rafinati trebuie exclusi in totalitate
din meniu pentru a pastra echilibrul pH -ului si nivelul insulinei.
Alimentele
care pot ajuta la remedierea nivelului de glucoza si echilibrului de acid-baza,
legumele verzi, bauturile verzi si acele grasimi benefice cum ar fi uleiul de
masline presat la rece, uleiul de samanta de in, uleiul de limba mielului,
uleiul de primula etc., precum acele proteine vegetale de calitate pe care le
gasim in semintele germinate si in leguminoase, ex. germen de grau, de orz si
de soia.
(sursa
internet)